Log in

Deschidere de stagiune teatrală

Teatrul T.a.C.T. Sighişoara vă invită luni 19 septembrie 2016, ora 19,00, în sala Teutsch" de la Central Park Hotel, la avanpremiera spectacolului „Un bărbat şi mai multe femei” de Leonid Zorin, în regia lui Eugen Pădureanu.

      Noua producţie, ce deschide stagiunea sighişoreană este o comedie ce-i are în distribuţie pe actorii Delia Lazăr, Gianina Iconaru şi Eugen Pădureanu.

      „Un bărbat şi mai multe femei” este o piesă complicată prin simplicitatea ei. Când vine vorba de mai multe femei, bărbaţii îţi vor spune că nimic nu e simplu, ei bine femeia asta îţi va confirma! Atunci când femeile îşi pun în minte să interpreteze lucrurile…să te ţii! Iar dacă eşti singur împotriva tuturor…viaţa ta poate deveni un iad, până când găseşti reţeta ideală – să te bagi în jocul lor. 

      Toţi bărbaţii se întreabă ce îşi doresc femeile, iar răspunsul simplu sau scurt nu există, ce poţi face ca mascul alfa este să supravieţuieşti în jungla pe care doamnele o ţes în jurul tău! Doamnele pe de altă parte se vor bucura de situaţiile în care este pus personajul masculin, doar şi pentru simplu fapt că se vor regăsi în cele mai multe dintre femeile din piesă.

      „Un bărbat şi mai multe femei” – raiul pe pământ sau un iad autentic?...Vis sau realitate?... Gavrunski, personajul masculin, cunoaşte de-a lungul piesei femeia înger, femeia exaltată, femeia paznic, femeia autoritară, femeia disperată, femeia victimă – ele sunt norocul şi ghinionul din viaţa lui sau protagonistele unui vis?...

      O comedie picantă şi veselă cu umor de calitate care stârneşte nu doar râsul dar şi ironia celor ce regăsesc în viaţa lor câte ceva asemănător. 

  • Publicat în Cultura

„Năpasta” de I. L. Caragiale, la Sighişoara

Spectacolul „Năpasta” de I. L. Caragiale se va juca marţi 19 aprilie de la ora 19, la sala de spectacole „Mihai Eminescu” din Sighişoara. Preţul unui bilet este de 20 de lei.

Spectacolul „Năpasta” este o producţie a Teatrului „Tony Bulandra" din Târgovişte şi se joacă la Sighişoara la invitaţia Teatrului T.a.C.T. Sighişoara. Parteneri în organizarea evenimentului teatral la Sighişoara sunt Hotel Central Park,  ApartHotel şi Sighişoara.ro.

Regizorul Cătălin Chirilă a distribuit în piesă, patru tineri actori: Delia Lazăr, Liviu Cheloiu, Bogdan Farcaş şi Sebastian Bălăşoiu a căror performanţe din ultimii ani au fost remarcate de spectatori. Piesa este montată într-o viziune modernă în care acccentul este pus pe realul poveştii şi nu pe aura mistică a acesteia.

Singura dramă a lui I. L. Caragiale, istoria unei răzbunări feminine, „Năpasta” în viziunea lui Cătălin Chirilă declanşează emoţie şi suspans, într-un spectacol puternic, instinctual, expresiv. Actorii creează o lume efervescentă, căreia muzica – nu foarte complicată, doar nişte ritmuri de toacă – îi aduce un fior straniu. Un decor în care predomină negrul, încărcat cu detalii telurice, prelungit într-o paradă a costumelor simple dar grăitoare, întregesc atmosfera obsedantă a spectacolului.

Piesa regizată de Cătălin Chirilă este un eveniment al vieţii teatrale, răscolitor, impecabil conceput, lipsit de artificii teatrale inutile, profund în transmiterea novatoare, actuală a mesajului piesei, cu real efect emoţional.

Nebunul Ion (un foarte bun Sebastian Bălăşoiu) e singurul dincolo de acest joc al seducţiei care ucide – el e imaginea primară, telurică a purităţii iniţiale, condamnate să poarte vina uciderii lui Dumitru de către Dragomir. Drumul către nebunie al Ancăi trece prin liniştea interioară a nebunului, iremediabil tulburată de păcatul ei. Ion îţi rămâne în minte. E ludic şi bun şi nebun şi copil, şi inocent şi pur şi deloc patetic. Gheorghe, interpretat de Bogdan Farcaş, trăieşte doar potenţial soarta lui Dragomir, împins de iubirea pentru Anca spre un destin de complice al răzbunării şi de criminal plătit cu iluzia că ar fi iubit. Iubirea e ca o boală ce maculează şi ucide. Rolul lui Dragomir interpretat de Liviu Cheloiu e jucat magistral de acesta, aproape că te lasă fără respiraţie şi trăieşti alături de el fiecare moment al dramei sale existenţiale – simţi cu el odată muşcătura de pe mână pe care i-a lăsat-o Dumitru înainte să moară, simţi dragostea neîmpărtăşită de Anca. Aproape că-l crezi când spune că nu el l-a omorât pe rival dar se va trăda din pricina calcului cu privire la prescrierea crimei, căci nu există iertare.

Am lăsat-o la urmă pe Anca, interpretată de Delia Lazăr, pentru că rolul făcut de acesta nu se înscrie aproape în nici un tipar. Ai crede că I.L.Caragiale a avut-o în faţa sa pe Delia atunci când a scris „Năpasta”. Atâta naturaleţe şi trăire, mai rar se poate vedea. Am descoperit o Ancă ce adună parcă toate cazurile psihanalizei eternului feminin.

  • Publicat în Cultura

Emisiune IMPROsibilă

Duminică, 27 martie 2016, ora 19:00, Teatrul T.a.C.T. Sighisoara vă invită la "eMISIUNE IMPROsibilă", un spectacol caracterizat prin unicitate, spontaneitate, multă vervă, acţiune şi mult umor, situaţii dificile în care actorii sunt puşi chiar de către spectator. Caracterul interactiv al show-ului permite spectatorilor să-şi creeze singuri reţeta unei seri pline de umor şi distracţie fără măsură şi fără egal, show-ul fiind întotdeauna diferit. De aceea spectatorul va fi surprins să vadă un spectacol nou ori de câte ori urmăreşte acest gen de show. 

Central Park Hotel Sighişoara
Duminică, 27 martie 2016, ora 19:00

Preţ bilet : Adulţi - 25 lei
Elevi - 15 lei

Rezervări : 0787 586 228

  • Publicat în Cultura

Teatru - "Declick" de Alex Unguru

Teatrul T.a.C.T. Sighişoara vă aşteaptă miercuri, 18 noiembrie 2015, ora 19:00 în Sala "Teutsch" de la Central Park Hotel Sighişoara, la un nou spectacol invitat. 
 
 
Distribuţie: Antonia Ionescu și Rareș Lucaci
Regie și text: Alex Unguru

Declick vorbeşte despre "intimitatea împărţită într-o noapte cu un partener aproape necunoscut...
Un bărbat şi o femeie care s-au apropiat foarte uşor, dar care nu au forţa să recunoască dorinţa de a nu continua. O tensiune a orgoliului, a întâmplărilor anterioare a căror amintire revine." (Crina Matei)
O piesă de teatru care-ţi arată că timpul face minuni. 

http://www.one.ro/lifestyle/evenimente/o-poveste-de-dragoste-cu-declick-13805115
http://m.urban.ro/evenimente/calendar/declick--godot-cafe-teatru/

http://www.elle.ro/lifestyle/cele-mai-interesante-evenimente-ale-saptamanii-9-13-februarie-399181/

Durata: 1h
Preţ bilet: 25 lei 
  • Publicat în Cultura

Actorii Teatrului T.a.C.T. Sighişoara au jucat la Stuttgart

În data de 12 septembrie 2015, la invitaţia Forumului German-Român Stuttgart (Deutsch Rumänisches Forum Stuttgart e.V.), actorii Teatrului T.a.C.T. Sighisoara au jucat pentru diaspora românească din zona oraşului Stuttgart. Piesa de teatru „Prah”, de György Spiró, traducerea şi adaptarea Zeno Fodor, în regia lui Cristian Ioan, avându-i în ditribuţie pe actorii Gianina Iconaru şi Ştefan Abrudan s-a jucat în sala Lindenbachhalle din Weilimdorf, Stuttgart. Weilimdorf este situat în nord-vest în zona metropolitană a Stuttgartului. Se învecinează cu raioanele oraşului Stuttgart: Zuffenhausen, Feuerbach și Stuttgart-Vest și orașele Gerlingen, Ditzingen și Korntal-Münchingen.

La realizarea spectacolului şi-au adus aportul şi artistul plastic Dan Todea precum şi Ramona Melinte (sunet şi lumini).

 

Spectacolul teatrului sighişorean s-a bucurat de aprecierea publicului, sala răsunând de aplauze prelungite chiar şi la replici din timpul reprezentaţiei şi a fost o seară românească acolo departe în landul Baden-Württemberg al Germaniei federale la Stuttgart.

Mirela Hirte aprecia în scris reprezentaţia sighişoreană cu următoarele cuvinte:

„Nu pot să redau în cuvinte ce a însemnat aseară spectacolul vostru pentru mine. Aţi fost magnifici! Acel al Vostru nu este talentul, ci Harul. Târziu mi-am reamintit care piesă de teatru m-a mai răvăşit aşa prin excesul de talent şi trăire - Străini în noapte cu Florin Piersic şi Emilia Popescu. Vă mulţumesc pentru tot ce ne-aţi oferit şi aştept să vă revăd pe scenă. Tot binele, suflete frumoase! Succesul este de mult pe urmele voastre. Vă imbrăţişez!

Ana-Cristina Vintura încântată şi ea de seara oferită de Forumul German-Român nota pe blogul ei https://carticetindspreinfinit.wordpress.com/2015/09/16/prah-teatrul-independent-t-a-c-t-din-sighisoara/?fb_ref=Default&fb_source=message impresii despre piesă şi jocul sighişorenilor: „Comedie. Nebunie. Disperare. Gânduri ce trec dincolo de orizontul imaginabil. Și râsul nostru, al spectatorilor, care acompaniază sonor mirosul de mâncare dată în clocot. Râsul întotdeauna face bine.” 

După spectacol, „seara s-a încheiat cu o discuție ca între prieteni ce nu s-au văzut de multă vreme, despre Sighișoara de ieri și de azi” a mai notat Ana-Cristina.

„Trebuie punctat că este prima deplasare a teatrului nostru peste hotare.” spun actorii sighişoreni care speră la noi realizări teatrale, invitaţii în turnee şi un public de teatru cald… şi desigur multe aplauze…pentru că actorii se hrănesc din aplauzele a cât mai multor spectatori. 

 

  • Publicat în Cultura

Teatrul T.a.C.T. va invita la spectacolul "Prah"

Teatrul T.a.C.T. Sighişoara prezintă duminică 6 septembrie 2015, de la ora 19,00, la Sala "Teutsch” de la Central Park Hotel Sighişoara, spectacolul de teatru "Prah", după Gyorgy Spiro în regia lui Cristian Ioan.

Biletele le puteţi procura de la Recepţia Central Park Hotel sau rezervăndu-vă locul la telefon: 0787 586 228 sau 0761 505 148. Preţul unui bilet este de 15 lei.

În distribuţie: Gianina Iconaru şi Ştefan Abrudan

Grafica: Dan Todea
Lumini şi sunet: Adrian Melinte


Titlul este împrumutat de la o cutie de cacao, Prah, ce se găseşte în dulapul din bucătăria unei familii de oameni săraci. Un titlu banal, cu o încărcătură simbolică însă în derularea evenimentului ce bulversează traiul zilnic al modestului cuplu: câştigarea unui premiu la un joc, destul de mare, încât să le schimbe viaţa celor doi şi să-i situeze pe altă treaptă a condiţiei lor sociale. Apar proiecţiile de viitor, discuţiile contradictorii, developări din trecut, cearta până la despărţire... 
Este o piesă despre "sărăcia cronică", despre oamenii care nu-şi pot depăşi condiţia orice s-ar întâmpla...

  • Publicat în Cultura

„Actorul este o operă de artă”

în imagine de la stînga la dreapta: Eugen Pădureanu, Gianina Iconaru, Ştefan Abrudan şi Ion Mircioagă

De vorbă cu regizorul Ion Mircioagă 

Cu ocazia premierei spectacolului „Cerere în căsătorie” de Anton Pavlovici Cehov, ce a avut loc sâmbătă 29 august 2015 la Sighişoara, am avut plăcerea unui dialog cu regizorul Ion Mircioagă.  Domnia sa a făcut parte din acest proiect, ca regizor dar și ca director al Teatrului „7” din Bucureşti, partener în punerea în scenă a spectacolului alături de teatrul independent „T.a.C.T.” din Sighişoara, care iată, la mai puţin de un an de la premierea piesei „Prah” recidivează cu un nou spectacol.

Ion Mircioagă a absolvit în 1980 cursurile Facultăţii de Chimie din Bucureşti după care în anul 1995 a absolvit şi Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, de atunci dedicându-se teatrului. În prezent predă regia la UNATC Bucureşti şi la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi. A montat spectacole la: Arad, Brăila, Bucureşti, Buzău, Reşiţa etc. şi acum la Sighişoara. În CV-ul regizorului regăsim colaborări la posturi de televiziune (Prima TV, „Dincolo de limite”; TVR, „Cu ochii'n patru”), texte montate din autori clasici precum Shakespeare, Caragiale sau contemporani Tankred Dorst, Dumitru Solomon etc. A partcipat la festivalurile de la Arad, Sibiu, Târgu-Mureș etc. Are articole publicate în reviste de specialitate dar şi cărți: „Realitatea în codrul din Arden”, „Realităţile în teatru”, ambele publicate la UNATC PRESS. A scris piesele: „Oricând, cu plăcere”, împreună cu Radu Dragomirescu, și „Totul e prea mult. (Nimic e cam puţin)”, împreună cu Radu Solcanu. 

La Sighişoara distribuţia spectacolului a fost formată din actorii Gianina Iconaru, Ştefan Abrudan, şi Eugen Pădureanu, cei trei strălucind la propriu în rolurile interpretate cu vivacitate și o trăire interioară dând un plus de valoare textului, ştiind că, dincolo de intriga și trăsăturile personajelor creionate de autor, jocul artiştilor conferă, prin talentul, experienţa, profesionalismul, dăruirea, unicitatea fiecărei puneri în scenă, o atmosferă  recreată la fiecare reprezentaţie prin măiestria actorilor care o dată aflaţi în scenă, îşi pun între paranteze propriile vieţi, lăsându-se pradă rolurilor încredinţate şi devin purtătorii mesajului piesei, de data aceasta unui text clasic, spectacol adaptat şi dramatizat conform viziunii regizorale a lui Ion Mircioagă. 

Acţiunea piesei este centrată pe o simplă, dar în acelaşi timp, complicată cerere în căsătorie, cele două personaje Natalia Stepanovna şi al ei pretendent Lomov, dezvăluindu-şi diferitele ipostaze ale caracterului egoismul, meschinăria, egocentrismul, totul rezumându-se sugestiv la o luptă a contrariilor „a mea, ba a mea”. Am asistat la un dialog spongios până la exasperare, o tensiune crescândă în care personajele au dat frâu liber egoismului veros dus până dincolo de durere, porniri temperamentale explozive pe alocuri, cu treceri bruşte de la apropiere la repulsie şi apoi la extaz, din cauza poziţiilor contradictorii ale personajelor. Deşi aparent înteţeşte acel conflict, lăsându-se antrenat în disputele celor doi, tatăl Nataliei Stepanovna, interpretat într-o manieră extraordinară şi în acelaşi timp originală de Eugen Pădureanu, ajunge în final să dezamorseze conflictele, găsind singura cale de ieşire din acea situaţie aparent fără ieşire, potolind acea furie oarbă pornită din nimic, clădind prin jocul scenic, presărat cu gesturi şi replici comice ce dau piesei savoare, o anumită tipologie umană care rezultă din însuşiri, metehne, prejudecăţi, toată moştenirea primită de la înaintaşi şi care, îmbogăţită prin experienţe personale, va fi transmisă urmaşilor. 

Punerea în scenă a piesei, în viziunea regizorului Ion Mircioagă, s-a remarcat printr-o originală adaptare pliată în cadrul inedit al Sălii „Teutsch” pusă la dispoziție de Central Park Hotel Sighişoara. Astfel, în scenografia spectacolului  nimic nu este întâmplător, începând cu dispunerea spațială a fiecărui element de interior, mobilierul, tabloul ogarului, păpuşa matrioska, oglinzile, ușa, geamurile și draperiile, și continuând cu folosirea uneori în exces a apei și a votcii, care temperează sau din contră răscoleşte, luminile inspirat reglate, totul are un rol bine definit în desfășurarea graduală a acțiunii, până la punctul culminant, deznodământul fiind surprinzător chiar și pentru acei spectatori care cunoșteau textul.

 

Actorul este o operă de artă” 

 

Reporter:  Înainte de venirea la Sighişoara ați mai lucrat cu  actorii din distribuția piesei din această seară?

Ion Mircioagă: Cu Ştefan Abrudan am lucrat la Teatrul din Reşiţa în piesa „Steaua fără nume”  iar cu actorul Eugen Pădureanu, într-un text de Ştefan Caraman. I-am găsit făcându-ne meseria. Cu Gianina Iconaru este prima oară când am lucrat şi mărturisesc că a fost o reală încântare. 

Rep.: Construcţia, punerea piesei în scenă, rolurile, replicile actorilor, jocul scenic, Cehov  pentru regizorul Ion Mircioagă, au avut ceva aparte în contextul actualizării lui? 

I.M.:  Mi-aţi pus o întrebare importantă. În raportul pe care îl avem cu clasicii, am un coleg la Iaşi, care m-a întrebat, că dacă „suntem de-acord cu Shakespeare, că Moliere sau Caragiale este actual, atunci de ce îi actualizăm?” Aici intervine o confuzie – între veşnicia unor probleme umane şi mijloacele de expresie artistică adecvate timpului nostru. Personal, mizez, întotdeauna, pe un joc actoricesc modern. Viu, implicat, îndrăzneţ… Problema care se pune, e dacă reuşim, şi cum reuşim, netrădându-i, păstrând pe de o parte farmecul care este al epocii şi care vine, şi din stil… nu discutăm de stilul unui mare scriitor, deci păstrând farmecul, păstrând esenţele, problemele, cum facem, să le facem accesibile pentru publicul modern? Într-o piesă a lui Cehov, „Pescăruşul”, la finalul unui act este un sărut. Un sărut pe vremea când a fost scris textul era cam ceea ce ar fi astăzi un număr sexual aproape evident. S-au schimbat  vremurile, sensibilităţile, despre asta este vorba şi atunci părerea mea este că cea mai justă cale este un joc actoricesc modern. Vorbind despre actuala piesă, am avut şansa să lucrez cu trei actori care, fiecare în felul lui a înţeles lucrul acesta, să nu-l trădăm pe Cehov, dar să facem un spectacol care se adresează publicului de astăzi. Până la urmă probleme legate de felul în care sentimentele noastre sunt afectate de orgoliile noastre, sunt actuale şi astăzi. Şi atunci asta ne-a interesat. Miza mea a fost îndreptată spre jocul actoricesc.

Rep.: Impresionantă a fost debordanta pasiune şi naturaleţe cu care s-a jucat, patosul replicilor ne-a transmis nouă spectatorilor acea tensiune crescândă ducând totul până la un sentiment greu de descris... 

I.M.: Am făcut şi aseară la repetiţia finală observaţia pe care le-am şi spus-o, că cei trei actori că Gianina, Ştefan şi Eugen au o rară calitate, anume aceea de a fi organici, veridici, şi în acelaşi timp histrionici: exprimă elocvent cu mijloace actoriceşti specifice. Aceasta e o este subtilitate a artei; e o muncă imensă şi costisitoare, să cauţi în tine acele resorturi care sunt ale personajului, şi care, eventual să descoperi că ar putea fi şi ale tale, şi să nu-ţi placă ce descoperi...  Fiecare dintre ei şi toţi la un loc fac artă, perechile care se desenează în piesă, datorită textului, exprimă sentimente, exprimă senzaţii, un tot unitar. Până la urmă un actor, în momentele sale de graţie nu este el actorul, este o operă de artă. Asta este subtilitatea acestei arte şi de fapt din cauza asta îi costă foarte mult. Să cauţi în tine acele resorturi care sunt ale personajului, şi care, eventual să descoperi că ar putea fi şi ale tale, şi să nu-ţi convină, e o muncă imensă.  

Rep.: Pe umerii regizorului stă toată osatura responsabilităţii construcţiei spectacolului ştiind că „acul balanţei” se poate înclina spre o mai mare sau mai mică izbândă, barometrul critic fiind însuşi publicul. În acest echilibru fragil regizorul are un rol esenţial, acela de „desenare” a cercului în care se creează simbioza actorului cu rolul său. Cum vede regizorul jocul scenic al actorului la final, la premieră şi după, pus sub lumina reflectoarelor?  

I.M.: Vine un moment în care spectacolul le aparţine lor, actorilor. În cea mai mare măsură e un fel de despărţire dureroasă când îţi dai seama că sufletul pe care l-ai pus acolo, gândurile nu mai sunt ale tale, au fost asimilate de ei, dar şi că e foarte bine că este aşa. Deci e o mare mulţumire melancolică, deşi ştii că vei merge spre o altă şi altă repunere, al unui alt joc, a unor noi personaje, cărora trebuie să le dai viaţă, prin însăşi viaţa ta. Iar de actori, de acei actori ce-ţi sunt aproape de suflet, te legi cu o legătură indestructibilă ce în ani se sedimentează şi devine, de ce să nu recunoaştem, nostalgie, aduceri aminte…

Rep.: De aici, spre ce margine de ţară veţi mai hălădui? 

I.M.: Spre următorul spectacol ce va fi tot la un alt teatru particular, nebugetat ca şi teatrul sighişorean,  Teatrul „7” București. Am scris un text împreună cu unul dintre actorii cu care lucrez, în care am imaginat o situaţie, redând un proces de exorcizare prin teatru, cum ar fi ca  cei doi soţi Petruchio şi Catarina din piesa „Îmblânzirea scorpiei” să ajungă la bătrâneţe, în zilele noastre evident, dar cu acelaşi temperament. Piesa va conţine şi o situaţie specială în care el este paralizat, punându-se accent pe monologul ei. Sper ca piesa să iasă aşa cum ne-am imaginat-o. 

Rep.: Pe când revenirea la Sighişoara?  

I.M.: Înţeleg că celor din Sighişoara, le plac spectacolele, că le place Teatrul T.a.C.T., iar mie îmi place atmosfera creată în jurul lor de prietenii lor şi de susţinătorii lor, oameni care le apreciază talentul şi le admiră efortul de a-şi face meseria fără compromisuri. E păcat că Primăria nu îi susţine… dar poate că, pe lângă gustul amar lăsat de această neînţeleasă atitudine de descurajare a unor talente autentice locale, practic asta i-a ambiţionat şi iată că se află la cea de-a doua premieră în decursul a nouă luni, ceea ce nu este deloc puţin. Cunoscându-i pe ei şi pe cei care i-au sprijinit în demersul lor, sponsori şi parteneri, cum sunteţi şi dumneavoastră, pe tot parcursul punerii în scenă, dovediţi interes şi apreciere,  creând în jurul lor, al actorilor, al repetiţiilor şi al premierei de azi o atmosferă caldă, creată de oameni iubitori de frumos, bucuroşi că există un teatru la Sighişoara.

Rep.: Înțeleg că există idei de proiecte, inclusiv o piesă jucată în limba engleză, special pentru străinii care vizitează Sighişoara. Cum vedeți realizarea practică a acestora?

I.M.: Deocamdată doar cu ajutorul mecenatului iubitorilor de teatru, a celor care s-au implicat în proiectele Teatrului T.a.C.T.,  fără de care acestea nu ar fi putut fi realizate. Sala unde au  avut loc repetiţiile şi spectacolul este doar vârful aisbergului, este ceea ce se vede. Pe lângă acest aspect vizibil sunt multe altele ce împreună alcătuiesc ca un puzzle tabloul complicat al „facerii” unui spectacol de teatru. 

[Aici îi dăm dreptate domnului regizor, pentru că vorbim de un caz fericit, teatrul sighişorean găsind uşi deschise la oameni apropiaţi, adevăraţi filantropi ai frumosului. Nu este nici pe de parte situaţia ideală şi nici nu e normal să fie aşa într-un oraş cu tradiţia culturală a Sighişoarei, oraş recunoscut ca având o dată, o viaţă culturală bogată cu spectacole de teatru, muzică clasică, operetă (Ion Dacian este una din personalităţile culturale legate de Sighişoara) Susţinerea din partea municipiului a proiectelor acestui teatru ar fi foarte simplă şi cu rezultate imediate. Le-ar fi şi lor actorilor mai uşor şi ar putea să îşi facă meseria fără să se gândească la costuri, la săli de repetiţii, săli de spectacole, fonduri pentru recuzită, costume, lumini, sonorizare, afişe, regizor sau scenograf... Ar fi foarte simplu, constructiv şi benefic pentru toată lumea.](n.r.) 

Rep.: Când veţi reveni la Sighişoara pentru montarea unui nou spectacol?

I.M.: Practic acum am venit din prietenie. Mai departe depinde şi de eficienţa acestei colaborări. Este meseria mea, trebuie să trăiesc din ea, nu pot să fac voluntariat. Pot să fac voluntariat, să mătur pe străzi, nici o problemă; am avut multe meserii la viaţa mea, am vândut cărţi, am lucrat în fabrici de chimie, am lucrat într-un institut de cercetare, nu mi-e teamă de muncă. Inclusiv în teatru am cărat decoruri, am făcut sonorizare, în teatru de amatori sau de profesionişti, nu mi-e jenă să recunosc. Până în 1990-1995 am gravitat în jurul Bucureştilor. Despre Teatrul „7” pot spune că are în spate o asociaţie ce s-a înfiinţat cu circa 10 ani în urmă, iar acum patru ani am reuşit, tot aşa, datorită unor sponsori generoşi să găsim un mic spaţiu, chiar mult mai mic ca cel de la Sighişoara. Încap în acel spaţiu 20 de spectatori. Cum l-am obţinut? E vorba despre o familie, domnul Alexandru Ştefan Mihăilescu, urmaş de Goleşti şi de Racoviţă şi de domnul  Cesianu, care şi-a recuperat casa. Are omul o casă mare, la etaj locuieşte el, la parter sunt birouri iar la subsol suntem noi cu teatrul. Îl cunoştea pe partenerul meu Radu Solcanu, şi aşa am ajuns să avem acel loc pentru teatru. E mare lucru, până la urmă. Asta ţine şi de aristocraţie, în sensul larg al conceptului de „iubitor al culturii”. Îţi trebuie fire de aristocrat să îţi doreşti să ai un teatru, fie că eşti hotel, fie că eşti casă particulară şi să nu faci, mai ştiu eu, parada modei de exemplu la costume de baie. Este ceva ce ţine de sânge, „de sânge albastru”. De fapt, întotdeauna teatrul s-a întreţinut în mare măsură datorită nobililor, că erau cei cu dare de mână din Atena, că erau prinţii şi ducii din Italia, că era  Ludovic al XIV-lea, că erau burghezii bogaţi din secolul XIX… aşa s-au întreţinut teatrele! Nu trebuie să uităm lucrul acesta, teatrul nu se poate ţine din biletele vândute, este imposibil!... Este păcat însă, ca într-un oraş ca Sighişoara să nu existe un teatru  finanţat de oraş, cu atât mai mult cu cât aveţi tradiţie şi iată aveţi doi actori extraordinari, Gianina și Ştefan.

Rep.: Aveţi dreptate! Plecând de la aceşti doi actori extraordinari s-ar putea dezvolta o instituţie care să funcţioneze cu ajutorul banilor alocaţi de Consiliul Local Sighişoara, cel care are puterea şi menirea să aloce fondurile necesare unui astfel de proiect de interes local.

I.M.: La urma urmei, sigur că există şi această posibilitate, dar ne putem lua după teatrul englezesc care se finanţează cultivând în jurul lui, un restaurant o librărie, o cafenea…

I-am mulţumit domnului Mircioagă pentru amabilitate, şi i-am dorit realizări multiple pe calea artei, dorindu-i şi o revenire cât mai grabnică şi cu folos atât pentru sighişoreni cât şi pentru domnia sa, alăturându-se sufleteşte împătimiţilor actori, Gianina Iconaru şi Ştefan Abrudan, sau colaboratorilor lor actorul Eugen Pădureanu, artistul plastic Daniel Romeo Todea care a semnat şi de data asta grafica şi decorul, precum şi celui aflat la butoane (sunet şi lumini) Adrian Melinte. 

Pentru cei care încă nu îi cunosc îi invităm la teatru! La Central Park Hotel în sala „Teutsch” se joacă comedia cehoviană „Cerere în căsătorie”. Îi veţi întâlni pe Gianina Iconaru şi Ştefan Abrudan, sighişorenii care şi-au clădit cu migală, treaptă cu treaptă, construind în arta actorului atât roluri dedicate copiilor dar şi celor „mari”, abordând roluri profunde, complexe ca cele din piesa pusă în scenă zilele acestea. Ei sunt animaţi de scopul nobil al cultivării binelui într-o lume tot mai grăbită, tot mai neprietenoasă, ceea ce este ca descoperirea unui nesperat izvor de apă vie, la care ajung cei însetaţi să-şi ostoiască dorinţa de regăsire şi de plinătate. 

 

 

  • Publicat în Cultura

Premiera comediei cehoviene „Cerere în căsătorie” la Sighişoara

Teatrul T.a.C.T. Sighişoara şi a Teatrul „7” din Bucureşti prezintă în 29 august 2015, de la ora 19,00, la sala Central Park Hotel Sighişoara premiera comediei cehoviene „Cerere în căsătorie”, un spectacol de Ion Mircioagă având în distribuţie pe actorii Gianina Iconaru, Ştefan Abrudan şi Eugen Pădureanu.

În data de 30 august de la ora 19,00 va avea loc o nouă reprezentaţie. 

 

Vă rugăm să vă procuraţi biletele şi invitaţiile de la Recepţia Central Park Hotel sau rezervăndu-vă locul la telefon: 0787 586 228.

O poveste simplă, după cum o arată chiar titlul. El vine să o ceară pe Ea de la Tata. Acesta din urma este foarte fericit, dar mersul firesc al lucrurilor este perturbat de o mică neînţelegere familială mai veche. Iar dacă ingredientele sunt trei personaje cu firi uşor colerice, povestea ia o amploare de un comic absurd.

Comedia „Cerere în căsătorie” de A. P. Cehov este un studiu dramatic despre oamenii singuri care nu şi-au găsit jumătatea, oameni care sunt confuzi, care nu-şi mai găsesc locul şi echilibrul. Singura lor dorinţă este de a-şi trăi viaţa alături de cineva, de a se implica serios emoţional într-o relaţie. Dar piedica în calea fericirii lor este însăşi natura lor, felul lor de-a fi. Pentru harnica Natalia Stepanovna şi pretendentul său Lomov, cel care se află deja la vârsta critică, este dificil să-şi ţină în frâu temperamentul impulsiv şi agitat.

„De fiecare dată când este pus în scenă un clasic se pune problema: mai este azi textul respectiv actual? Ce relevanță are, pentru spectatorul contemporan, piesa lui Cehov?

„Cerere în căsătorie” e o bijuterie în care funcționează exemplar comicul de situații și comicul de caracter. Personajele sunt schițate din câteva linii, trase cu siguranță de dramaturg; sunt ofertante pentru actori, care au libertatea – și obligația! – de a completa contururile propuse de Cehov cu particularități verosimile. Altfel spus, sunt provocate fantezia și cultura histrionilor, plăcerea de a face un studiu psihologic. Plăcere care nu e gratuită. Cercetarea dă la iveală câteva date omenești care, DA, SUNT ȘI ASTĂZI IMPORTANTE. Spectacolul nostru își propune să vorbească, folosind mijloacele comediei, despre vulnerabilitatea sentimentelor, despre pustiirile produse de inhibiții, despre ridicolul unor existențe virusate de orgolii prostești. Este un spectacol pe care l-am lucrat, la invitația prietenilor mei de la Teatrul T. a. C. T., cu mare plăcere. M-am întâlnit cu trei actori foarte buni, talentați și pasionați. În plus, am simțit în jurul repetițiilor o atmosferă caldă, creată de oameni iubitori de frumos, bucuroși că există un teatru în Sighișoara. Sper ca entuziasmul lor să fie deplin răsplătit de reprezentația la care asistă” spune regizorul spectacolului Ion Mircioagă.

  • Publicat în Cultura
Abonează-te la acest feed RSS

3°C

Sighisoara

Light Rain

Umiditate: 93%

Vant: 11.27 km/h

  • 24 Mar 2016 6°C -3°C
  • 25 Mar 2016 8°C -4°C