Log in

Cetatea Sighişoarei s-a umplut de Trabanturi, precum „Jimmy Dogson” de pureci

Uneori, sâmbăta, îmi clătesc ochii colindând piaţa de vechituri, un talcioc cu fel de fel de scule, de la aparate electrice, electronice, telefoane mobile, radiouri, boxe audio şi orgi de lumini cu leduri colorate, biciclete, piese de maşini, motocositoare de tuns iarbă şi un ghiveci de alte obiecte cu tot ce vrei şi nu vrei, de tot felul. Terenul e acaparat din aproape în aproape şi i-a fost oferit plocon revoluţionarului mai cu moţ, strecurat şmechereşte, printre miile de demonstranţi care am urcat în cetatea Sighişoarei, în acel sfârşit de '89,  strigând din rărunchi „Jos Ceauşescu”, „Libertate” şi apoi „Victorie”.  În acel iureş al schimbării, nu ni s-a opus nicio forţă antagonică locală din primărie, securitate sau miliţie la „preluarea puterii”. Pe seama acelor vânzoleli paşnice, unul dintre privilegiaţii mâncatului cu polonicul când a fost mic, după ce a ajuns consilier local şi-a ridicat un mini-imperiu pe un tăpşan de pe lângă calea ferată ce împarte cartierul de blocuri în două,  teren oferit ca merit, pentru ce cu siguranță, nici el nu știe. După ce a îndreptat locul, insul l-a pavat, parcelat şi compartimentat şi închiriat, sfinţind locul şi aghesmuindu-l cu o crâşmă unde-şi beau aldămaşul târgoveţii, ultima „extindere” fiind un service-auto. Putem să-l numim un privilegiat al soartei, din cei patruzeci şi ceva de mai nou numiţi revoluţionari „cu rol determinant în revoluţie” pe care îi are în inventar oraşul de pe Tărnava, pentru cât timp, numai Dumnezeu ştie. În prezent acel patron de piaţă cu crâşmă şi service-auto, şi-a ridicat un adevărat piedestal al afacerilor pe seama jertfei tinerilor navetişti care se îndreptau paşnic spre muncă, în acea dimineaţă nefastă. Aceştia, datorită zelului unor neinstruiţi, au căzut sub gloanţele militarilor în termen de la unitatea de pe „Chip” întrun moment de confuzie al acelor zile ale „Revoluţiei române”, în urma căreia unii şi-au clădit piedestale ale  bunăstării, opulenţei şi îmbuibării, astfel că astăzi nici cu prăjina nu le mai ajungi la nas, deşi mare lucru pentru oraş, nici înainte, nici după aia n-au făcut. Sighişoara dintotdeauna a fost socotită, un oraş „cuminte”, unde fiecare se cunoaşte cu fiecare. Ce revoltător este cum acei „descurcăreţi” care s-au cocoţat şmechereşte pe scaunele administrative ale oraşului sau ale întreprinderilor, l-au adus la ruină economică prin desfiinţarea atâtor fabrici. Pe un asemenea trend dezolant şi descendent cei mai câştigaţi par să fie patronii de crâşme, restaurante şi hoteluri, dar nici aceştia nu pot fi luaţi chiar angro, căci până la urmă depind de vadul comercial, în care, unii precum painjenii şi-au ţesut pânza afacerilor la marginea fiscalităţii şi de regulă înrudindu-se şi încuscrindu-se cu evaziunea. Lumea îi ştie pe şmenarii de partide, care au fost într-o vreme consilieri locali, sau pe cei aleşi la conducerea unor partide răsărite precum ciupercile după ploaie, care şi-au consolidat în timp, o anumită statornicie rămânând neclintiţi la cârma oraşului! Pe un astfel de trend rapace şi acaparator, oraşul amnezic la fiecare vot, încăput pe mâna lor, e tot mai rănit. 


Cel împăcat cu toate, pare a fi doar Jimmy Dogson – căţelul devenit mascota cetăţii medievale, cel care şi-a învăţat lecţia de supravieţuire, pozând turiştilor adesea precum un model la un shooting în casting, uneori trecând alene cu blana-i ciufulită de atenţiiile lor şi aparent plictisit, alteori interesat de vreun glas care îl strigă pe nume îşi ciuleşte atent urechile dând din coadă.  Apoi, aşa cum îi stă bine unui câine inteligent al străzii (pe care unii l-au şi vândut de câteva ori unor fraieri de la care acesta repede a şi fugit revenind la postul lui din straja cetăţii, post asumat câineşte) îşi trece nepăsător privirea lui uşor somnoroasă peste piaţa cetăţii devinind vioi doar de apare vreun alt câine, în lesă sau pripăşit de aiurea şi  care ar sta mai mult decât ar aprecia el că se cuvine, ştiind că în cetate e ca o marcă înregistrată, precum Toboşarul cetăţii, având şi pagină de Facebook şi doar ei doi au voie să hălăduiască, unul cu toba iar celălalt cu lătratul, hai fie poate şi Zoli „austriacul” cu gongul.


Dar brusc rumoare, lumea se dă la o parte şi le face loc, căci, deşi există un semn de restricţie privind circulaţia auto în cetate -  printre zecile de turişti, în torsul răguşit al motoarelor ambalate, papapam, ram papapam (nu Rihanna, dar fac la fel), în preziua Rusaliilor, sub escorta unui echipaj de poliţie şi-au făcut apariţia, peste patruzeci de Trabanturi, „cele mai lungi automobile din lume... trei metri maşina, zece metri fumul”. 
Dând glas claxoanelor, trabantiştii au invadat cetatea blocându-i stradelele din jurul primăriei, într-un tur nemaivăzut al nostalgiei unei mărci de maşini populare acum de colecţie datorită pasiunii unor oameni ce îndrăgesc această maşină vârstincă reprezentând o epocă apusă în aceeaşi ani ai schimbărilor est-europene.

Iubitorii Trabantului dându-şi întâlnire la Sighişoara repetă povestea anual. Au ajuns la a treia ediţie, vin din toate colţurile ţării, cât şi din te miri ce colţ al Europei precum Italia,  Germania şi Ungaria. Anul acesta cineva a venit tocmai din Canada, pentru a fi alături de cei ce împărtăşesc aceeaşi pasiune şi dragoste faţă de Trabi. Mai apoi acelaşi şir şerpuitor viu colorat de maşini din care unele tunate, în acompaniamentul claxoanelor şi al lătratului lui Jimmy, în bubuit de tobă al Toboşarului, a ieşit triumfător pe poarta cetăţii luând cap compas înălţimile Vilei Franka, un loc situat pe dealul de deasupra gării, unde prietenii întru aceeaşi pasiune statornicită şi-au continuat depănările povestirilor, pe drumurile atâtor amintiri, lansând de pe acum invitaţia viitoarelor întâlniri într-un oraş în care revederile, şi întâlnirile prieteneşti ori romantice îşi află cuibar de lumină unor amintiri de neuitat.

Tobosarul cetatii

Tobosarul cetatii este simbolul Orasului Medieval Sighisoara. O figura deja foarte cunoscuta, Dorin Stanciu pe numele sau, intampina turistii urandu-le "Bun venit" in 58 de limbi. Gazda primitoare, va ofera un tur al cetatii medievale in care va prezinta monumentele istorice precum si o mica poveste despre fiecare.

  • Publicat în Video
Abonează-te la acest feed RSS

Sighisoara