Log in

Maraton expoziţional la Galeria de Artă Contemporană Turnul Fierarilor

  • Scris de Vasile Luca
  • Publicat în Cultura

Maraton expoziţional la Galeria de Artă Contemporană Turnul Fierarilor. 

O nouă expoziţie la Sighişoara. Arta plastică e un domeniu la care Sighişoara stă bine. Probabil de aceea candidaţii locali nu au mai catidicsit să şi-l treacă în program…nici în cel de vizitare [sic!].

Transilvanyan Contemporary Art Group                                                                                                                   

Artiștii plastici Floarea Vultur, Gabriela Alecu, Alexandra Belciug, Mihai Frunză, Olimpia Leah, Gáll Burján Rozália, Lia Lupu, Vasile Mureşan, Marcel Naste, Sabina Purcariu reuniți sub genericul Transilvanyan Contemporary Art Group, sunt prezenți la Galeria de Artă Contemporană Turnul Fierarilor din Sighișoara, cu  lucrări de pictură. Grupul este o asociere amicală şi de crez în jurul cunoscutului artist plastic Vasile Mureșan. Discipolii lui Mureşan prezenţi pe simezele galeriei sighişorene sunt de altfel membri în diferite asociații și uniuni Uniunea Artiștilor Plastici din România - filialele Cluj și Mureș, Asociația Artiștilor Plastici Mureș şi Asociaţia Artiştilor Plastici Alma Mater Castrum Sex Sighișoara, gazda expoziției.

 

Vernisajul a avut loc sâmbătă 14 mai 2016, în prezența unui numeros public.

 

Potrivit artistului plastic Daniel Romeo Todea – preşedintele Asociaţiei Artiştilor Plastici Alma Mater Castrum Sex din Sighişoara, inițiativa acestui proiect aparţine membrilor tărgumureşeni ai asociaţiei şi este o primă colaborare în această formulă, iar reuşita proiectului va atrage şi pe viitor alte evenimente în spaţiul galeriei sighişorene.

De o deosebită elocvenţă la adresa lucrărilor, cu ochi critic format, exersat, al simbolisticii semnelor plastice stăpân şi al limbajului vizual plastic, pictorul Vasile Mureșan, curatorul expoziţiei, a capacitat atenţia celor prezenţi la vernisaj printr-un expozeu încântător şi de o profunzime aparte, pe seama semnificaţiei fiecărei lucrări de pe simeze.

Traseul expoziţional cuprinde două planuri, unul celest şi altul terestru. Cele două planuri  îmbină ontologicul cu teologicul, morala şi credinţa, mistica creştină cu trăirile moderne.

În zona superioară a traseului expoziţional predomină simboluri precum Uroboros  - unitatea primordială, ciclul nesfârşit al timpului și al universului, peştele simbol precreştin, crucea, prapurii, cămașa Lui Hristos reprezentată ca o rupere dintru acelaşi trup peste care tronează curcubeul simbol al luminii, sfântul Potir ce poartă vinul, reprezentând jertfa sângelui Lui Iisus - sfânt Graal, pâinea sfinţită, prescura - trupul Lui Iisus, dar şi cheia  ca şi morală a alegerilor noastre precum ciclul porţii, trecerea vămilor, ce duce fie înspre păcat, fie porţi ce urcă  înspre Dumnezeirea sufletului.

Vorbind la adresa lucrărilor proprii, artista Gabriela Alecu, arăta că ele fac trimiteri la contemplare, spre reflecție, temele sunt marcate de trecerea de la o stare la alta, reprezentări ale ciclului vieţii.

Gáll Burján Rozália expune la acest nivel două lucrări, una plecând de la un citat biblic, apocaliptic despre acele vremuri de pe urmă când omul nu va avea scăpare nici în întunecimile ascunse ale pământului alta despre şansa scăpării prin alegere, unde lumina trebuie să vină din noi, prin curăţenie sufletească.

Lia Lupu, ne surprinde cu „Îngeri de foc”, „La izvoarele vieţii” şi „Miracol” trei compoziţii despre păzitorii celeşti, facerea lumii şi primele semne ale creștinismului în care patru peşti aşezaţi pe cele patru puncte cardinale devin simbol al crucii şi reluând într-o manieră relevatoare înmulţirea peştilor şi a pâinii, una dintre primele minuni pe pământ  ale domnului nostru Iisus Hristos.

 

Într-o manieră reprezentativă de excepţie sunt lucrările artistului plastic Marcel Naste,  ce vin cu o forță interioară pline de aureolată lumină în simbolistica reprezentării „praporilor” în care crucea în infinitele-i ipostaze extaziază într-o mare și binefăcătoare linişte, asperităţile sufletului oricărui privitor. Reprezentările din această listă infinită propusă de Naste intră în profunzimea lucrurilor din punct de vedere dogmatic–creştin aducându-ne ca argument în figurarea simbolică a praporilor, primele reprezentări ale Lui Iisus Hristos, prin monograme înainte ca acesta să primească chip în iconografie. Aceste reprezentări îşi au originea în zorii creştinismului pe vremea împăratului Constantin cel Mare, când acesta trebuia să lupte împotriva lui Maxențiu. Fiindcă s-a simţit în inferioritate numerică din punct de vedere al armatei, s-a rugat la Dumnezeu să-i dea un semn. În preziua luptei i-a apărut pe cer o cruce luminoasă purtând inscripţia „prin acest semn vei învinge!”. Noaptea în vis I s-a arătat Iisus Hristos, cerându-i, dacă vrea să câştige, să pună pe steagurile şi coifurile luptătorilor acel simbol care îi va aduce miraculoasa victorie. Pornind de la această temă religioasă, de la Iisus Hristos, de la lumină, de la „fereastra spre Dumnezeu”, Naste a preluat acele semne ale monogramei și le-a transpus în prapure, văzuţi ca o multiplicare aşa cum şi Brâncuşi făcuse în „Coloana recunoştinţei fără de sfârşit”, ce tot timpul se poate multiplica, în așa fel încât nu are finalitate. Ulterior după persecuţiile asupra creştinilor, când biserica s-a impus în spațiul cultural al mirenilor, aceste stindarde, s-au transformat purtând imaginea chipului domnului Iisus Hristos și a multor sfinţi. Fiind absolvent de teologie ortodoxă cu specializarea patrimoniu cultural, picturi bisericeşti şi iconografie, restaurare dar şi a unui master la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca, Marcel Naste prin ceea ce face în artă completează o latură mai puţin cunoscută a misticii creştine şi transmiţând pictural faptul că există ceva şi dincolo de spaţiul teluric.

Floarea Vultur, expune din seria „Îngeri de lumină”. Se spune că de fiecare om se ocupă 160 de îngeri, aceştia făcând lumea să meargă, fiind un câmp de energie pentru om, acesta având nevoie de un expert al traseului cu pricina. Toată protecţia se întemeiază pe o formă sau alta de iubire, ai dătătorilor de veghere şi ocrotire. La fel ca la Andrei Pleşu, dar de data aceasta pictural  se afirmă că îngerii fac ca lumile noastre să se apropie şi să devină una, lumea lor să fie şi lumea noastră.

O lucrare de un roşu aprins semnată de Sabina Purcariu, reprezentând un înger căzut, sau însăşi căderea precum aripile frânte ale unui Icar ori ale meşterului Manole face trecerea între cele două zone ale traseului expoziţional spre planul terestru. Diagonala negativă a la Bruegel cel Bătrân stă la originea geometriei secrete a compoziţiilor Sabinei Purcariu, vectorii de culoare, creând linii de forţă dătători de dinamism şi dramatism.

La nivelul doi, terestrul, carnalul şi umanul începe să domine începând cu lucrările pictorului Vasile Mureșan, de o expresivitate aparte. În compoziţiile lui Mureşan avem parte vizual de ideea de urmă impregnată prin chiar conturul de palmă ori talpă, ideea de amprentă „pentru că ce este mai personal și mai de neimitat ca  amprenta cuiva?” ne spune Muri care marcheză pe pânză versurile: „Tăcut pustiu într-un pustiu/ Spre ce mă-ndrept nici eu nu știu/ Singur flămând şi însetat/ Eu de mine am uitat/ n-aveam pe mine lângă mine/ Decât un suflet bun de câine/ Ce şi-a dat viaţa pentru mine/ De-atunci sunt mort, nu mai sunt viu/ Şi rătăcesc într-un pustiu.” Poţi da sensuri nebănuite acestor amprente, acestor palme cu degete răsfirate precum ramurile viguroşilor copaci. Ca o naştere, ridicare spre desăvârşire prin chiar drumul vieţii spre curat spre lumină spre trezvie ori spre Înviere întru vrednicie şi sufletească curăţenie. Tratând o temă religioasă într-o manieră atipică, lumina aurie de un galben intens, totodată însemnând şi zeitatea supremă, în cazul nostru creştinismul, incomensurabilul Dumnezeu, cele 12 palme albe expuse într-un cerc simbol pentru farfurie, masă, întreg şi final, sunt apostolii la Cina cea de Taină, iar Hristos se oferă. Undeva mai jos, este simbolizat Iuda prin arginţii în palmă îndreptându-se spre cel Necurat, o amprentă neagră cu degetele în sus atingând palma trădătoare între două malefice tălpi tot negre. Într-un alt tablou trecerea fiecăruia cu a lui cea din urmă, urmă, idee preluată de la Brâncuşi, pământul şi cerul sunt transformate într-o clepsidră, unde născuţi puri, creştem, suferim, iubim şi ne risipim la final în tăceri abisale într-o lume fără de umbre. Între cele două emisfere ale clepsidrei stă notat urma cea din urmă. Muri accentuează dramatismul notând în jur pe pânză „Cu prima urmă timpul mi-l măsor/ Şi el se scurge urmă după urmă,/ Clepsidra timpului înghite tot/ Şi poate asta-i ce din urmă, urmă.” Vasile Mureșan artistul, constată cu tristeţe „cât de singur poţi să fii între oameni! Suntem ca o lumânare, corpul nostru este ceara, sufletul nostru este fitilul şi flacăra noastră este spiritul”.

Cu alte două compoziţii abstracte, Floarea Vultur simplifică spaţiul până la pătrat, iar patrulaterele perfecte se repetă în pătratul purtând dominantă de culoare, albastru pentru cer şi roşu brun pentru pământ. Cu cele patru laturi ancorate în cele patru puncte cardinale pătratul este o figură statică care dă naştere ritmului dar şi crucii. Pătratul este totodată şi simbol al minţii închise şi al instinctelor primare, ce ţin de pământ.

Olimpia Leah, prin căutările ei feministe despre feminin aduce o notă de inedit plastic. După seria „incredibila Eva”, artista continuă cu o nouă abordare despre feminitate pe o nouă temă intitulată „parfum de femeie” adică urma femeii pe care aceasta a lăsat-o de-a lungul secolelor de istorie. Lucrările sunt inspirate din reprezentările feminităţii în perioade sau stiluri artistice cu caracteristicile epocilor date în modă precum rococo, „la belle epoque”, art nouveau, ori de mari designeri vestimentari precum Alexander McQueenJean Paul Gaultier, Victoria's Secret, Tobie Giddio sau Doina Levintza. Utilizând explicit forme geometrice şi zone extinse de culori pure, respectiv pata plată, lucrările Olimpiei Leah amintesc aşa cum arată Vasile Mureşan de purism, variantă a cubismului susţinută de pictorul francez Amédée Ozenfant și de arhitectul Le Corbusier.

Mihai Frunză are o serie de lucrări ce aduc aminte cubism. Gama cromatică sumară, bazându-se în principal pe tonuri deschise întrezărind o atracţia pentru monocromie, pete mari de culoare nu neapărat exacte în delimitări geometrizate juxtapuse sugerează forme în care regăsim simboluri ale elementelor vieţii. Adam şi Eva, sunt după alungarea din paradis, iar cocoşul, oul, găina, tron şi scoică devin alegorii ale vanităţii umane.

Marcel Naste mai prezintă alte două compoziţii în zona expresionismului abstract încercând să redea percepţia şi contrastul dintre lumi, dintre celest şi teluric, dintre lumină şi întuneric, materie şi spirit.

O expoziţie de-a dreptul interesantă, ce cu siguranţă va crea emoţii privitorului şi pe care în următoarele două săptămâni vă propunem să o vizionaţi la Galeria de Artă Contemporană Turnul Fierarilor din Sighişoara. 

Distribuie acest articol

Submit to DeliciousSubmit to DiggSubmit to FacebookSubmit to Google PlusSubmit to TwitterSubmit to LinkedIn
Ultima modificareLuni, 16 Mai 2016 07:41
Login pentru a posta comentarii

3°C

Sighisoara

Light Rain

Umiditate: 93%

Vant: 11.27 km/h

  • 24 Mar 2016 6°C -3°C
  • 25 Mar 2016 8°C -4°C